Cand Liviu Rebreanu trece la romanul orasenesc, el eludeaza pe cat se poate infatisarea de indivizi si se refugiaza in monografia unei pasiuni, a unei porniri, adica in romanul psihologic, constient sau nu de lipsa putintei de a intui personaje. Ciuleandra e un astfel de roman analitic. [?] Materia romanului o formeaza aceasta trecere treptata de la logica aparent normala la conduita si tinuta dementiala? - George Calinescu
Cărți,multe cărți.
