Chipul este catapeteasma sufletului. Dincolo de el, se junghie pe altarul inimii Cuvantul-Paine la flacara cuvintelor imnice. Taina chipului este una dintre cele mai paradoxale pe care omul le intalneste. Chipul arata si ascunde, desvaluie si invaluie, descopera si acopera. Cele dinauntru si cele din afara se intalnesc pe chip, miscandu-l. De aici si fascinatia chipului. Cat de frumos, cat de adevarat, cat de apropiat este un chip linistit pe care se preling lacrimi, ranit fiind de milostiva sagetarea Duhului ! Nu pentru noi ne este dat chipul, ci pentru intalnirea cu ceilalti. Pentru noi sunt chipurile celorlalti. Ne este viata presarata cu chipuri dragi. Chipul bunicilor, chipul parintilor, chipul prietenilor de tot felul... Chipuri peste tot. O lume de chipuri. Chipuri pe pamant, chipuri in cer. Privesc rapit vechi fotografii cu chipuri de tarani, care ma smeresc. Chipuri fascinante de femei, cu o frumusete frusta, uneori aspra, totdeauna neostentativa. Chipuri de batrani arate de timp, brazdate adanc, cu priviri care vad ?dincolo?. Chipuri de copii princiari, cu priviri uimite, in descoperirea tuturor acestor taine care compun fermecator lumea domestica. Chipuri de barbati adevarati, indarjiti si hotarati in lucrarea lor neintrerupta, mereu panditi de varii primejdii, mereu purtatori de paterne raspunderi. Chipuri de tineri, verigi sanatoase, aratand o constitutie interioara cristalina, o pornire increzatoare pe firul mosilor lor. Fericita lor intalnire are loc in Biserica, in jurul Chipului lui Hristos.
Cărți,multe cărți.
