Cenusa Angelei. O copilarie irlandeza

? Autor distins cu Premiul Pulitzer pentru literatura Cand imi aduc aminte de copilaria mea, ma intreb cum de am supravietuit. A fost, desigur, o copilarie nefericita ? o copilarie fericita abia daca merita pomenita. Mai rea decat copilaria nefericita obisnuita este copilaria irlandeza nefericita, iar si mai rea este copilaria irlandeza catolica nefericita. Asa isi incepe Frank McCourt autobiografia. Nascut in Brooklyn in timpul Marii Crize Economice din irlandezi emigranti, Francis are patru ani cand parintii lui hotarasc sa se intoarca in tara. Cu pantofii peticiti cu bucati de cauciuc dintr-o veche anvelopa de bicicleta, culegand carbune pentru foc de pe marginea drumului, mancand infamul cap de porc la masa de Craciun, el indura copilaria mizerabila din mahalalele jilavului Limerick si supravietuieste sa-si spuna povestea cu multa expresivitate, umor si, surprinzator, fara pic de ranchiuna. Cenusa Angelei este o veritabila capodopera a genului. Cu o scriitura plastica si tactila, poetica, dar sensibila la limbajul strazii, McCourt face pentru orasul Limerick ce-a facut tanarul Joyce pentru Dublin: ne evoca locul cu o asemenea intimitate, incat ni se pare ca i-am cutreierat si noi drumurile si i-am batut carciumile. - New York Times Melancolie si umor negru - o combinatie exploziva care da cartii o dimensiune exceptionala. - Le Nouvel Observateur Volum distins cu Premiul Pulitzer, National Book Critics Circle Award si premiul pentru cea mai buna biografie acordat de Los Angeles Times Traducere din limba engleza de Iulia Gorzo. Fragment din cartea "Cenusa Angelei. O copilarie irlandeza" de Frank McCourt "Focul incalzeste camera, iar in flacarile care joaca pe carbune deslusesti fete, munti, vai si animale facand salturi. Eugene adoarme pe podea, iar tata il ridica si-l culca in pat, langa Oliver. Mama pune vasul cu ceapa fiarta pe polita caminului, de frica sa nu ajunga la el vreun soarece sau vreun guzgan. Zice ca a avut o zi tare istovitoare, Societatea Vincentiu de Paul, pravalia lui madam McGrath, cautatul de carbuni pe Dock Road, necazul cu Oliver care n-a vrut ceapa fiarta si daca o sa fie asa si a doua zi, o sa-l duca la doctor, si acum se duce la culcare. Curand, ne culcam cu totii si nu ma deranjeaza daca mai vine cate un purice pentru ca in pat e cald asa cum stam toti sase si-mi place cum luceste focul cand salta pe tavan si pereti si coloreaza camera in rosu si negru, rosu si negru, pana paleste in alb si negru si nu se aude decat Oliver care de-abia scanceste, rasucindu-se in bratele mamei. De dimineata, tata face focul, pregateste ceaiul, taie painea. E deja imbracat si-i spune mamei sa dea zor sa se imbrace. Imi spune mie Francis, fratiorul tau Oliver e bolnav si-l ducem la spital. Tu sa fii baiat bun si sa ai grija de cei doi frati ai tai. Venim repede. Cat lipsim noi, sa nu te-nfigi prea tare-n zahar, spune mama. Nu suntem milionari. In timp ce mama il ia pe Oliver si-l inveleste intr-o haina, Eugene se ridica in picioare pe pat. Il vreau pe Ollie, spune el. Ollie joaca. Ollie o sa vina acasa repede, spune ea, si-o sa te joci cu el. Acuma poti sa te joci cu Malachy si Frank. Ollie, Ollie, il vreau pe Ollie. Il petrece pe Oliver cu ochii, iar dupa ce pleaca el, se asaza pe pat, uitandu-se pe geam. Genie, Genie, face Malachy, avem paine, avem ceai. Paine cu zahar, Genie. El scutura din cap si da deoparte painea pe care i-o intinde pe Malachy. Se taraste pana-n locul unde dormise Oliver cu mama, lasa capul jos si se uita fix pe geam. Mamaia e la usa. Am auzit ca taica-tau si maica-ta fugeau pe Henry Street cu un copil in brate. Unde-s dusi? Oliver e bolnav, am spus eu. Nu vrea sa manance ceapa fiarta in lapte."