Anatole France (1844-1924) a fost un reputat și prolific prozator, dramaturg, poet, eseist și critic literar, considerat printre cei mai importanți scriitori din perioada celei de-a Treia Republici Franceze. A devenit celebru odată cu publicarea romanului Crima lui Sylvestre Bonnard (1881). În 1885 este numit director al revistei Les Lettres et les Arts și în 1887, cronicar al revistei Le Temps (1887). A fost membru al Academiei Franceze, iar în 1921 a primit Premiul Nobel pentru Literatură. * Domnul Froidefond este sărac cu duhul și are suflet curat. Trăiește catalogal. Cunoaște titlul și formatul fiecăruia dintre volumele care împodobesc acești pereți, posedând astfel singura știință exactă pe care ți-o poți însuși într-o bibliotecă și, deoarece n-a pătruns nicicând în miezul unei cărți, a fost ferit de flasca incertitudine, de eroarea cu o sută de guri, de cumplita îndoială, monștri pe care-i zămislește lectura într-o minte fecundă. E liniștit și paşnic, este fericit. – E fericit! strigară împreună cei doi căutători de cămașă. – E fericit, reluă domnul Chaudesaigues, dar n-o știe. Și poate că nu ești fericit decât cu această condiție. – Vai! zise Saint-Sylvain, dacă nu știi că trăiești, înseamnă că nu trăiești, nu poți fi fericit, când n-ai habar că ești. Însă Quatrefeuilles, neîncrezător în raționamente, şi care nu credea, orice-ar fi fost, decât în experiență, se apropie de masa la care Froidefond cataloga, în mijlocul unei grămezi de terfeloage legate care în piele de vițel, care în piele de porc, în marochin, în pergament, mirosind a praf, a mucegai, a şoarece și a şobolan. – Domnule bibliotecar, îi zise el, v-aș rămâne recunoscător dacă mi-ați răspunde. Sunteți fericit? – N-am cunoştinţă de o lucrare intitulată astfel, răspunse bătrânul catalogar.
Cărți,multe cărți.
