?Dup? roadele lor îi ve?i cunoa?te? c?ci ?orice pom bun face roade bune? /Matei 7, 16-17/ ?i orice manifestare a binelui va atrage dup? sine binele. Despre acest bine ?i frumos de care avem nevoie mai mult ca oricând în vie?ile noastre, ne vorbe?te atât de limpede cartea de fa??. Desf??urând firul pove?tii lui Roland, fiu al unui pictor talentat ?i mo?tenind el însu?i darul ?i m?iestria p?rintelui s?u, autoarea Olga de Pitray, ultimul copil al celebrei Contese de Ségur, ne înv?luie subtil, punându-ne în situa?ia de a reflecta la propria noastr? verticalitate, la curajul ?i demnitatea pe care le (mai) avem, oare, ascunse sub carapacea egoismului, a materialismului ?i a indiferen?ei omului contemporan.? Cavalerul de duminic?? este omul care sfin?e?te locul, îndreapt? oamenii spre absolut ?i evit? compromisurile meschine ap?rute inevitabil pe calea vie?ii. C?ci ?un cavaler trebuie s? fie f?r? fric? ?i f?r? cusur?. Onoarea ?i recuno?tin?a sunt constantele comportamentului s?u, idealul e dus pân? la jertf?. Pierzându-?i tat?l, Roland r?mâne unicul sprijin al mamei sale. Nevoit s? accepte cu totul alte îndeletniciri decât a picta cu tot sufletul, va merge înainte, acceptând toate provoc?rile ca venite din mâna Domnului. Via?a sa se va întrep?trunde în chip nea?teptat cu cea a bogatului negustor Gerin, Roland reu?ind, prin puterea exemplului, s?-i schimbe pe cei doi copii ai acestuia, aducându-i, întocmai ca pe ni?te fii risipitori, la o via?? plin? de sens. Cavalerul de duminic? este asemenea gr?untelui celui mai bun pe care fiecare dintre noi, o putem planta în inimile noastre, pentru a o înmul?i apoi, de treizeci, de ?aizeci, de o sut? de ori, dup? putin??, în vie?ile celor care ne înconjoar?.
Cărți,multe cărți.
