Prima documentare scrisa cu privire la utilizarea catinei in fitoterapie apare in textele antice din tratatul classic de medicina tibetana ?Rgyud Bzi?, inca din secolul al VII-lea, unde era cunoscuta sub numele de ?sfantul fruct din Himalaya?. Se pare ca tibetanii foloseau uleiul de catina pentru a trata racelile, anemiile, afectiunile dermatologice, digestive, respiratorii, pentru marirea rezistentei la efort fizic si psihic, precum si pentru incetinirea procesului de imbatranire. Datorita multiplelor valente terapeutice, uleiul de catina era considerat un adevarat ?dar al zeilor? sau ?aur lichid?. Interesant este faptul ca uleiul de catina apare mentionat si in medicina ayurvedica, cu o vechime de peste 7000 de ani, ceea ce ne face sa credem ca potentialul sau terapeutic e posibil sa fi fost cunoscut cu mult inainte de secolul VII. In cele patru volume fundamentale ale medicine traditionale chineze, aparute in timpul dinastiei Tang (907 d. Hr.), se recomanda
Cărți,multe cărți.
