Cartea nomazilor din B.

- Cum poti vorbi ca un milog plin de recunostinta? N-ai inteles ca despre tine am scris cartea - despre profetul respins de propriul popor, despre ratacitul printre stele si calatorul in sufletele noastre - Greseala, nu sunt profetul care sa vina... Asa, un simplu calugar ... De-as fi fost ceea ce spui, as fi invatat rosturile Cartii nomazilor din B. si avand ce le spune, oamenii m-ar fi crezut mult mai lesne... - si de ce n-ai invatat?- Fiindca nu s-a preoupat nimeni sa scrie pana la sfarsit Cartea nomazilor. Nu ne duce capul sa avem grija de cei vii, daramite de sufletele celor morti. Si-am spus doar, nu sunt profetul, ai gresit si de data asta...- Dar piramidele cu tunelurile inclinate? striga Platon. Matinaria ceea care transporta sufletul faraonului catre o stea? Dar calatoriile sufletelor celor raposati din Cantecul al Mare? Dar mortii din Tibet? Nu mi-ai spus chiar tu ca si in Tibet, si la maya e nevoie de un calugar care sa le indrume sufletele? N-ai fost tu acela care ai strabatut aceasta cale, netezindu-ne drumul spre noi insine, cei care suntem aici, dar si acolo, cu simpla deosebire ca oamenii care locuiesc dincolo au sosit mai devreme, inaintea noastra? Doar tu mi le-ai spus si te-am crezut! A cui e, asadar, greseala? De ce, atunci, mai apari printre noi daca dai toata vina pe mine?Adevarat, era vina lui ca nu reusise sa se faca inteles, de fapt, nici a lui nu era in totalitate:nenorocul pornea din alta parte si din alte vremuri, dar pe cine mai interesa - Carte nescrisa la timpul potrivit, se gandi Calugaru, dandu-i dreptate lui Platon si compatimindu-l pentru povara asumata ce se dovedi a fi mult mai grea decat isi imaginase si se pregati sa-i spuna ceva incurajator, sa-i spuna ceva incurajator, fu, insa, prea tarziu.