Operă a patrimoniului cultural francez, ciclul de aforisme și însemnări memorialistice ale lui Henry de Montherlant, din intervalul 1930-1972, numit, cu un termen generic, Carnete și editat în trei etape la Editura Gallimard (în anii 1957, 1966 și 1975) apare pentru prima dată tradus integral în limba română.Opera de o diversitate și gravitate a discursului și confesiunii ce atinge cele mai înalte trepte ale tragicului, dar și cele mai întunecate tonuri ale ironiei și sarcasmului, explică, poate, sfârșitul dramatic al scriitorului, combatant în Primul Război Mondial, membru al Academiei Franceze. Confesiunile scriitorului, redactate de-a lungul a trei decenii de existență sunt, deopotrivă, pentru publicul cititor și pentru cel al profesioniștilor din toate domeniile creației, nu numai o lectură fascinantă, dar și un admirabil model de existență. „Când se va descoperi acest adevăr banal că există o artă literară aşa cum există o artă picturală şi o artă muzicală, când scriitorii, singurii capabili de acest lucru, vor înceta să mai trateze de sus literatura, care uneori le restituie ceea ce au învestit în ea, scrierile lui Montherlant vor dovedi că arta vremii noastre a cunoscut, şi ea, îngemănarea extrem de rară dintre ironie şi o scriitură regală. “ - André Malraux (less)
Cărți,multe cărți.
