In antropologia crestina, integritatea personalitatii este vazuta in unitatea manifestarilor duhovnicesti, sufletesti si trupesti si la aceasta unitate se ajunge doar cu conditia inrauririi precumpanitoare a sferei duhului.
Orice boala are in primul rand o natura duhovniceasca si de-abia apoi psihofiziologica.
Abordarea duhovniceasca a bolnavului nu submineaza perspectiva medico-biologica, ci imbogateste, completeaza si desavarseste conceptia despre personalitate.