Calea inimii. Capete despre rugaciunea neincetata. Ed. a doua

Sa nu se lase nimeni inselat: nu poate ajunge cineva la Rugaciunea curata daca nu are credinta curata! Fara credinta curata, rugaciunea pe care noi o credem curata ne este de fapt viclesug, iar mintea ne devine idol, ca si stiinta despre rugaciune si cuvintele insele ale rugaciunii. Sa nu se lase nimeni inselat: nu poate ajunge cineva la Hristos, nici chiar daca intreg veacul acesta si chiar si veacurile ce vor urma se va sargui chemand Numele cel Preasfant, atata vreme cat refuza sa fie madular al Bisericii lui Hristos! Orice crestin dreptslavitor este chemat sa rosteasca Sfanta Rugaciune. Avem porunca aceasta inca de la Sfintii Apostoli, care ne-au indemnat sa ne rugam neincetat si sa ne bucuram pururea (I Tes. V, 16-17). Caci ei gustasera deja din bucuria Luminii taborice si stiau ca viata vesnica intru Hristos este bucurie nesfarsita, in care omul isi iese din sinele sau cazut si ajunge la starea cea dintai, si chiar mai presus de aceea, la rostul sau, cel pe care Dumnezeu i l-a randuit inca dintru inceput.