In calatoria imaginara la Delphi imi inchipui ca o am langa mine pe Cristina, sotia mea, arhitecta si pictorita, care imi deschide ochii asupra unor detalii arhitecturale ce-mi scapa si-mi explica evolutia stilurilor. Din cand in cand se opreste sa faca schite intr-un caiet de desen pe care-l poarta pretutindeni in rucsacelul agatat in spate. O astept rabdator, imi notez si eu in vremea asta, intr-un carnetel cat o palma, ce mai tin minte din ce vazusem, din ce-mi spusese, din ce citisem, cu aroganta ca, odata intors acasa, voi scrie o carte cum n-a mai fost despre Delphi. Stelian Turlea
Cărți,multe cărți.
