Buna dimineata, baieti!

Buna dimineata, baieti! (1972), scrisa de prozator (Grigore Bajenaru) dupa iesirea din invatamant, ca pensionar... Fugit irreparabile tempus… Si mai incarcata de nostalgii, fiindca profesorul si-a iubit nespus de mult meseria, parca prelungindu-si printr-insa copilaria, adolescenta, prospetimea varstelor dintai. Fostul elev buclucas si poznas de la Liceul Gheorghe Lazar, acum in ipostaza de dascal, nu putea sa nu aiba o atitudine fraterna fata de generatiile de elevi ce i-au trecut pe dinainte, cu ghidusiile, cu poznele lor, inte­legandu-i, instruindu-i si educandu-i... Si si-a pastrat aceste sentimente pentru scoala si lumea ei si dupa ce n-a mai fost la catedra. Liceul de odinioara, la care a invatat, scolile pe unde a trecut, elevii sai ra­manandu-i in inima si in minte ca niste insule ale fericirii, la care se intoarce cand si cand, convorbind cu dulci si nesterse amintiri. Buna dimineata, baieti! este insa si o carte de evocare a atator figuri im­pu­natoare din cultura noastra, pe care autorul le-a cunoscut direct: un Ovid Densusianu, un Cartojan, Liviu Rebreanu, Mihail Drago­mi­res­cu, Iacob Negruzzi, chiar si altii inca, multi cu a caror amintire isi agrementa lectiile lui de impatimit profesor de limba si literatura romana, spre deliciul elevilor sai. - Hristu Candroveanu, Literatura romana pentru copii, Editura Albatros, Bucuresti, 1988