In acest roman vedem nu istoria sufleteasca a unui individ - nu acele "tragedii fara fapte" - ci clasa burghezilor cocotati. O vedem si precum clasa (cadrul in care se invarteste eroul) si o vedem si simbolizata, tipificata, daca mi se ingaduie cuvantul, in erou, in Georges Duroy. Caci George Duroy e un tip comun, de duzina, nu vreo individualitate deosebita. Si citind romanul cu bagare de seama, vezi cum pe batatura - caracterul innascut al lui Duroy - s-au auzit toate frumusetile lumii in care se invarteste. Cazarma, ziaristica, femeile, sfaturile tovarasilor, pilda lor si a financiarilor, a deputatilor, a oamenilor de stat - acestea au format pe Duroy. Si daca toate astea au desavarsit in Duroy o secatura, apoi asta inseamna ca ziaristica, armata, femeile din clasa asta, deputatii, finanta, totul, totul e putred. Analizand pe Duroy gasim intransul un mozaic de rautati, in care fiecare parte are un fabricant deosebit, pe nume: armata, ziaristica, deputati etc. Cum e totul putred, Mau
Cărți,multe cărți.
