Dorin Cimpoeșu și Sergiu Musteață fac conștiincios o evaluare a tabloului istoric al Republicii Moldova după anul 1989, referindu-se cu precădere la situația politică internă. Ei nu riscă să treacă pe „terenul străin” al analizei și prognozei politice, nu fac din exces apel la „conjunctura geopolitică”, nu trasează scenarii de viitor și nu operează cu „probabilități futurologice”. Cei doi cercetători ne sugerează doar că numai decomunizarea și democratizarea Republicii Moldova pot fi pietrele de temelie ale unui viitor mai bun pentru această țară și pentru locuitorii ei, aflați de trei decenii într-o tranziție care pare să nu mai aibă sfârșit. Oleg Serebrian ***„Naţiunea română aniversează, în 2018, un secol de la Marea Unire, de la acel an astral 1918 când, prin voinţa politică aliniată şi consensuală a românilor, cele trei provincii locuite de confraţii noştri au revenit, rând pe rând, la matca civilizaţiei româneşti, dând naştere unui trunchi viguros şi durabil al poporului român pe care se sprijinea Coroana întregită a României Mari.”„Întrucât idealul Unirii nu există la liderii politici actuali de la Chişinău, iar România nu are nici ea un proiect de ţară, care să cuprindă acest obiectiv naţional major, singura posibilitate credibilă şi realizabilă de regăsire cu fraţii din Basarabia este integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană.Aşadar, la ceasul aniversării Centenarului Marii Uniri de către românii de pretutindeni, Basarabia se află departe de România, deşi este atât de aproape şi, alături de Bucovina de Nord, Hotin şi alte ţinuturi româneşti înstrăinate, participă doar tangenţial la Marele Jubileu.” *** Aceeaşi Basarabie, devenită între timp republică sovietică socialistă unională, în urma ocupării prin forţă de către URSS în 1940/1944, a încercat să folosească, în anii 1988-1991, noile circumstanţe favorabile create de criza regimului comunist şi declanşarea revoluţiilor antitotalitare din Europa, care au dus la destrămarea sistemului comunist și a imperiului sovietic şi la revenirea ţărilor europene la regimurile democratice parlamentare.Ca în 1918, şi de această dată, în Basarabia sovietică, s-a dezvoltat o mişcare de redeşteptare a conştiinţei naţionale, au apărut formaţiuni politice noi, precum Frontul Popular din Moldova (FPM), s-au înfiinţat primele publicaţii libere şi independente, cum ar fi „Deșteptarea”, „Glasul Naţiunii” şi „Sfatul Ţării”, s-au remarcat unele personalităţi autohtone, între care Alexandru Moşanu, Ion Hadârcă, Grigore Vieru, Mihai Cimpoi, Dumitru Matcovschi, Vasile Nedelciuc, Nicolae Costin şi mulţi alţii.Să vedem care au fost paşii făcuţi de Basarabia în cele două momente istorice diferite…Dorin Cimpoeșu, Sergiu Musteață
Cărți,multe cărți.
