Pornind de la ideea reeditării unei lucrări anterioare pe care am dedicat-o instituției nulităților în procesul penal – Nulitățile în procesul penal. Comentariul art. 197 CPP. Practică judiciară (publicată în anul 2011 la Editura Hamangiu) – și care s-a axat, în principal, pe aspecte de practică judiciară, mi-am dat seama că această înseamnă, de fapt, un demers foarte amplu, în care trebuie să iau totul de la capăt. Am parcurs în acest sens mai multe lucrări de doctrină – mai noi și mai vechi – în care am căutat răspunsuri la problemele apărute în decursul timpului în domeniul nulităților, precum și o consistentă jurisprudență a instanțelor naționale, știut fiind că practica judiciară este expresia confruntării cu dificultățile de interpretare și de aplicare a legii. M-am oprit, desigur, și asupra considerentelor din deciziile Curții Constituționale pronunțate în urma sesizării cu un număr însemnat de excepții de neconstituționalitate în materie, dintre care unele au și fost admise, dar și asupra jurisprudenței Curții Europene de la Strasbourg. Având în vedere dispozițiile Codului de procedura penală în vigoare, după un prim capitol în care am prezentat succint trăsăturile nulităților și raportul cu alte sancțiuni procesuale, am tratat în capitole separate nulitatea absolută și nulitatea relativă , analizând condițiile și cazurile în care pot fi invocate, participanții în procesul penal îndreptățiți să le invoce și efectele constatării lor, iar ultimul capitol l-am consacrat excluderii probelor , privită din perspectiva sancțiunii procesuale a nulității. Am încercat astfel să pun la punct o lucrare care se adresează în primul rând practicienilor dreptului, dar nu numai, aducând în atenție unele probleme de doctrină, precum și numeroase aspecte ivite în practica judiciară pe care le-am apreciat ca relevante în interpretarea normelor de procedură și care vizează atât instituția nulității, cât și corelarea acesteia cu excluderea probelor, ca sancțiune procesuală. - Autorul
Cărți,multe cărți.
