De-a lungul anilor, m-am alaturat si eu nenumaratilor pelerini din toata lumea care pasesc pe urmele Mantuitorului Iisus Hristos in Ierusalim ? cetateamartor a mantuirii noastre. Dupa un astfel de pelerinaj ramai cu impresii unice: o stare sufleteasca negraita, o sfanta emotie amestecata cu sentimentul de nevrednicie pe care un om obisnuit il incearca atunci cand urmeaza pasii Fiului lui Dumnezeu, Care a luat trup si S-a facut om, pentru a-i impaca pe oameni cu Dumnezeu. In cel dintai pelerinaj la Locurile Sfinte, toate cele pe care le-am vazut m-au impresionat intr-un mod aparte si au ramas in constiinta mea ca niste icoane intre multele amintiri pe care le pastrez cu sfintenie, dar, dintre acestea, doua revin frecvent printre gandurile mele. Cea dintai se refera la pelerinajul din Betania, respectiv cel din Betfaghe spre Ierusalim, iar a doua este legata de momentul pogorarii Sfintei Lumini. In ajunul sarbatorii Intrarii Domnului in Ierusalim, la Betania, departe de Ierusalim ca la
Cărți,multe cărți.
