Monica Enache ma?rturises?te explicit în introducere apartenent?a la o ?generat?ie de granit?a??, formata? în doua? lumi contrastante, cea comunista? s?i cea post-comunista?: ?s?coala m-a fa?cut pionier la 8 ani, la Închisoarea Doftana, eveniment ale ca?rui sensuri ideologice ma?rturisesc ca? nu le-am înt?eles la acel moment, însa? îmi amintesc aievea vizita rapida? prin muzeul închisorii s?i celula în care ar fi stat Nicolae Ceaus?escu. Un fapt suficient de evocator pentru modul în care propaganda funct?iona. Filosofia marxist-leninista? atingea probabil pe foarte put?ini, apelul la componenta afectiva? oferea însa? eficient?a? maxima?. În realitate, tot ceea ce s-a petrecut în aces?ti ani, în toate domeniile atinse de propaganda?, a fost rafinarea mijloacelor pentru obt?inerea metodei perfecte de manipulare, iar arta a fost un element indispensabil pentru funct?ionarea acestui mecanism?.
?
Monica Enache ne propune, în cartea sa, o c?l?torie pasionant? într-o lume ignorat? pân? nu demult de istoriografia artistic? româneasc?. ?Obsedantele? prime dou? decenii ale regimului comunist au devenit îns? în ultimii ani o parte esen?ial? a istoriei noastre recente, iar cercetarea produc?iei artistice vizuale realizate în acest interval cronologic contribuie decisiv la în?elegerea epocii. Analiza atent? a lucr?rilor de pictur?, grafic? ?i sculptur?, a?a cum a fost realizat? de autoare se conjug? cu interpretarea faptelor istorice care le-au generat. În cele din urm?, mesajul ce ni se transmite dezv?luie rolul privilegiat al imaginii ca martor al istoriei, a?a cum afirma odinioar? Walter Benjamin (ales ca motto al acestei c?r?i).
Ruxandra Demetrescu
De?i utilizarea în scopuri politice a artei este departe de a fi o noutate, trebuie acceptat c? secolul XX a venit, ? odat? cu totalitarismele care au desfigurat Europa într-o prim? etap?, extinzându-se apoi endemic în Asia ?i America de Sud, fie c? au avut caracter na?ionalist sau egalitarist-utopic -, cu amput?ri culturale necru??toare, pe m?sura magnitudinii noilor milenarisme. Între acestea, suprimarea libert??ii de crea?ie ?i înrolarea artistului, for?at? sau de bun? voie, în corpul oficial de propagand? al unui regim politic, ca unicul produc?tor de art? avizat în cadrul oric?rui construct totalitar, se situeaz? probabil între actele cele mai nocive, prin reverbera?iile continui/ extinse temporal, parte din programul de destructurare a unei lumi anatemizate, împreun? cu sistemul ei de valori ?i libert??i.
O analiz? echilibrat? ?i argumentat? în termeni ?tiin?ifici, asupra segmentului reprezentat de arta oficial? româneasc? din perioada comunist? este, se pare, înc? dificil de realizat, excesele de ambele p?r?i minând un astfel de proiect de cercetare. R?mân greu de evaluat resorturile acestei reticen?e ?i întârzieri de a explora ?i asimila trecutul artistic recent, care ne diferen?iaz? net de abordarea celorlalte state ex-comuniste europene.
Monica Oana Enache
Cărți,multe cărți.
