Adlai Stevenson a spus candva ca editorul e persoana care cerne graul de neghina si pastreaza neghina. Camilien Roy duce mai departe persiflarea si-l arata pe editor in tot ce are mai antipatic. Daca tot nu stie sa franga inimi, editorul se pricepe ca nimeni altul la distrus aspiratii. Scufundator de sperante, torpilor de iluzii, distrugator cu raza mare de actiune, acest personaj napadit de manuscrise si-a fabricat cu timpul un repertoriu variat al refuzurilor. In cartea aceasta gasiti nouazeci si noua de forme de-a spune ?nu ? unor oameni care asteapta cu sufletul in palma un ?da?. Respingerea unei propuneri de publicare poate imbraca forme nastrusnice, de la delirul incontinent la pomposenia dizgratioasa, de la sictireala scurta la criza de isterie si de la regretul mamos la replierea strategica. inca nu stim daca respingerea unui roman e cu adevarat o arta. Aflam insa, de la Camilien Roy, ca anticamera editoriala nu e deloc un spatiu ocrotit de surasul heruvimilor.
Cărți,multe cărți.
