Arta de a fi fericit (mic tratat de eudemonologie)

Cele doua texte care formeaza prezentul volum (Schopenhauer educator, apartinand lui Nietzsche si Arta de a fi fericit, lui Schopenhauer) sunt realizate intr-o relativa autonomie. Apro­pierea lor, inspirata de o structura dialogica implicita, este si tipul de organizare pe care l-am gandit pentru colectia ?Forma mentis?: punerea impreuna, uneori dialectica, a doua texte a caror independenta favorizeaza pluralitatea argumentelor. Suntem intr-un algoritm de tip paraconsistent, unde nu importa valabilitatea absoluta a soritului, ci geometria variabila a argumentatiei.Cele 50 de reguli pentru a dobandi fericirea, aditionate in lucrarea postuma a lui Schopenhauer, nu contrazic esenta filo­zofiei sale pesimiste: ?Nu cautam decat linistea si, in limitele posibilului, absenta suferintei.?; ?Considera nenorocirea actuala o mica parte din ceea ce s-ar putea intampla.? Schopenhauer pesimistul, care nu crede in fericire, ne cere luciditate in confruntarea cu neajunsurile vietii. Nu putem fi fericiti! Cu siguranta! Dar putem evita suferinta...