Aripi Smulse (vol. 1)

?Aripi smulse?, romanul Corinei Savu, este, inainte de orice, o substantiala felie de viata. Coordonatele esentiale ale vietii sunt aceleasi oriunde in lume, la Londra, la Brisbane, in insula Hokkaido, la Reykjavík sau aproape de Tropicul Racului, insa intensitatea trairilor e diferita, altcumva derulandu-se evenimentele sub soarele naucitor al Mexicului decat in insingurata Islanda. Astfel ca in La Fuerte (in nord-vestul Mexicului, locul de desfasurare a actiunii romanului) personajele nascute din condeiul Corinei Savu par desprinse din picturile lui Orozco, Siqueiros ori ale Fridei Kahlo, unde dimensionarea sentimentelor nu are limitele cunoscute, dar sunt, totodata, marionetele neputincioase ale sortii, puterea absoluta a unui tinut controlat de puterile magice ale Santei Muerte, cel mai straniu sfant comemorat (si indeajuns de contestat), cu radacini in  indepartata era pre-columbiana. ?Aripi smulse? este un cocktail literar fermecator, cu tuse de policier, marcat de aroma exotismului locului geografic, despre putere si puterea dragostei, despre vise numite sau nenumite, ascunse in cotloanele intortocheate ale unor suflete fragile, despre trufie si nostalgii delicat tainuite, despre ratacire ca drum al regasirii, dar si despre ratacire ca fundatura intunecata, despre sentimente si resentimente, despre pierzanie si moarte, despre vinovatie. Contrariile sunt parte a fiintei, iar in cazul de fata ele se intrepatrund, rafinat si armonios, gratie mestesugului artistic bine stapanit al autoarei, care face din dialog un instrument de o surprinzatoare virtuozitate, lasand la o parte exhibitiile stilistice des intalnite, impovaratoare in cele mai multe cazuri. Sunt convins ca insusirile scriiturii Corinei Savu (absolut remarcabile, sub toate aspectele) vor aduce romanul?Aripi smulse? in atentia cititorilor sensibili si inteligenti, care vad in literatura oglindirea valurita a vietii, reflexia existentei comune, terestre, primind, ca printr-o scamatorie desavarsita, valentele si dezlegarile proprii stapanitorilor de destine, capabili sa dea consistenta inconsistentului.? - Mihail Soare