?Stefania Cosovei are nestirbita placerea povestii cu parfum. E drept, e parfumul care se descompune in duhori subtiri: ale mahalalelor, ale istoriei, ale destinului jucand feste personajelor. De ce, oare, am impresia ca fiecarui erou ii era harazit bastonul de maresal, triumful talentului, o existenta pur si simplu exemplara? In locul gloriei, povestea sterge iluziile ca niste bandaje. Fiinta isi leapada rand pe rand aparentele. Ramane o mare absenta.? Florin Iaru
Cărți,multe cărți.
