Dintotdeauna am crezut ca luna E legata de Pamant cu o sfoara. La inceput ma uitam la cer cu mana la ochi Pentru ca cerul era dat la maxim si stelele cazatoare lasau in urma un fel de funingine De care mama imi spunea sa ma feresc Pana luna aparea din nou peste dealuri Rotunda sau mancata de molii. Trecea asa vara intreaga. Tata ma tot masura la usa,Iar lemnul usii ba se umplea de ramuri, ba de iarba deasa si nimeni nu mai stia daca am crescut sau nu Oricum eu eram la datorie cu mana streasina si priveam cerul in care steleleSe inmulteau ca mormolocii din balta .Doar ea, luna ramanea aceeasisi am inteles singur ca nu iese de niciunde Doar in sfoara aceea care o leaga de noi Credeam ca intr-o raza de soare.
Cărți,multe cărți.
