Proiectul, schita mea initiala sa materializat si a iesit, iata, o carte care se doreste de acum a fi un omagiu adus editorilor romani, in general si celor clujeni, adevarati prieteni, in special. Am considerat ca am aceasta datorie dupa optsprezece ani de serviciu la Editura Dacia. Mam simtit alaturi de vechii mei camarazi, in totalitatea lor, indiferent daca gandurile, idealurile, atitudinile neau despartit uneori, mam simtit alaturi de ei mereu chiar si dupa ce am devenit bibliotecar. De acolo, din acelasi oras, la cateva strazi distanta, la cateva minute departare, leam urmarit, in continuare, destinul al carui final na fost unul dorit de noi? Noi, adica editorii?
Sper si doresc ca aceste marturii sa le fie de ajutor altora, mult mai vrednici decat noi, intrun viitor mult mai ospitalier, din toate punctele de vedere, in alcatuirea unui studiu sau a unui capitol dintro istorie ampla a cartii romanesti.
Cărți,multe cărți.
