Amintiri in alb si negru

Valeriu Lazarov ne spunea adeseori ca avem cea mai frumoasa meserie din lume, singura in care ce visezi noaptea poti realiza a doua zi. Uneori mi-e dor de generatia de aur a show-urilor de televiziune. Daca fotbalul are o astfel de generatie, de ce n-ar avea-o si televiziunea? O particica din amintirile si intamplarile petrecute atunci si acum le-am asternut aici cu convingerea ca ele vor fi valoroase candva doar pentru o singura persoana: Dara, fetita mea. Restul e fum... "Pe mine Dan Negru m-a convins ca face televiziune inca de cand era la Timisoara, dar Omul Negru m-a convins ca e chiar mai valoros si mai de luat in suflet, caci au trecut destui ani si destule succese peste el, dar n-a devenit Dan Negru, ci a ramas Omul Negru. Prim-planul ia mintile, succesul le ravaseste, celebritatea schimba metabolisme morale, dar unii, care au luat mai in serios munca si mai in joaca faima, au ramas pe marginea acestei lumi stridente, chiar daca i-au fost, in repetate randuri, regi. (...) Stiu ca modestia lui e originala, nu e facatura ca la multe fapturi de sticla, zamislite din PR si vorbe bine alese (...). In televiziune, toti cei care gazduiesc emisiuni sunt vedete. Printre ei, unii sunt chiar profesionisti. Dintre ei, foarte putini, pe genericul final, raman Oameni. Si abia astia din urma pot intra intr-o istorie, fie ea si de sticla." MIHAELA RADULESCU