În noaptea aceea, în acea prim? noapte, m-a strîns în bra?e spasmodic. Eram ca dou? fiin?e care se îneac? ?i se aga?? una de cealalt? ca s? se salveze. Trebuie c? asta f?ceam, fiecare avea nevoie de cel?lalt ca s? nu cad? în propriul h?u ?i s? dispar?. Ajut?-m? s? nu dispar. În mintea mea se f?cuse întuneric, un întuneric bun ?i nu-mi mai era fric? de el. Nu trebuia s? adormim. Trebuia s? r?mînem treji, pîn? la cap?tul cel?lalt al nop?ii. Dar corpurile deveneau tot mai grele. Nu trebuia s? alunec?m în somn, nu trebuia s? adormim, cine iube?te nu doarme, tres?ream, iar ziua p?rea tot mai departe, tot mai lipsit? de str?lucire. Ce ar fi putut aduce, cînd noaptea adusese deja totul, o iubire proasp?t? ca un le? cald?