Afirmatii pentru autovindecare

Afirmatia reprezinta formularea unui adevar pe care incerci sa ti-l insusesti in viata. S-a spus ca suntem ceea ce mancam. Ar fi mai adevarat sa spun: Suntem ceea ce gandim. Pentru ca mintile noastre exprima si, de asemenea, influenteaza realitatea a ceea ce suntem mult mai mult decat o fac trupurile noastre. Gandurile noastre ne influenteaza, intr-o mare masura, pana si starea de sanatate fizica. Nici un mare progres din viata nu se produce intamplator. Sportivul trebuie sa exerseze indelung pentru a stapani tehnicile de care are nevoie: aruncarea mingii, coborarea pe schiuri pe o panta dificila, saltul la o distanta cat mai mare. Iar pianistul trebuie sa munceasca cel putin la fel de mult pentru a ajunge la stapanirea miscarilor degetelor sale, pentru a putea interpreta cu usurinta cele mai complexe pasaje muzicale. Si viata este o arta. Din nefericire, este o arta careia multi oameni ii dedica prea putina energie. Oamenii iau viata asa cum este si se tot intreaba de ce lucrurile se incapataneaza sa mearga prost. Gandurile sunt lucruri. Cuvintele, care sunt ganduri cristalizate, au o putere incomensurabila, mai ales daca le rostim concentrandu-ne. Simplul fapt ca te gandesti la oboseala iti poate submina energia. Intarind acest gand prin cuvinte, ?sunt extenuat? definesti si prin aceasta conferi forta gandului respectiv. Este valabil si invers. Daca te simti obosit, dar, brusc, atentia iti este captata de ceva, oboseala va disparea cu totul ! Esti ceea ce gandesti. Daca, in plus fata de acest interes brusc, il si verbalizezi prin cuvintele ?ma simt minunat!?, este posibil sa descoperi ca, in afara faptului de a te simti doar cu putin mai bine, te simti, de fapt, ca si cum ai fi dobandit o noua definitie a propriei persoane. Atat de multe dintre esecurile din viata noastra ? legate de stapanirea unei limbi straine, de incercarile de a relationa cu ceilalti, de a face asa cum trebuie tot ceea ce ne propunem ? se datoresc numai gandului ca ceea ce vrem sa facem este un lucru complet strain noua. Pe de alta parte, multe dintre succesele din viata noastra sunt rezultatul acceptarii noului ca apartinandu-ne. Limba franceza, de exemplu, poate fi invatata mult mai usor de catre cel care se lasa patruns de gandul ?sunt francez,?decat de cel care isi spune (cum fac, adeseori, elevii la ora) ?oamenii astia vorbesc ciudat!? Dificultatea rezida in faptul ca obiceiurile noastre sunt inradacinate adanc in subconstient. Prin urmare, chiar si atunci cand incercam sa le schimbam, ne trezim trasi inapoi in mod repetat si chiar impotriva vointei noastre, potrivit vechilor obiceiuri. Pe de alta parte, afirmatiile, atunci cand sunt repetate intr-o stare de concentrare profunda iar, apoi, ajung in subconstient, ne pot schimba la niste niveluri ale mintii asupra carora majoritatea noastra are un control constient redus. Suntem ceea ce gandim. Insa suntem si mult mai mult decat ceea ce gandim in mod constient. Suntem multitudinea infi nita de tipare confl ictuale de sentimente, obiceiuri si reactii pe care le-am acumulat de-a lungul unei intregi vieti ? fara nici o exagerare, pe parcursul intregii noastre vieti ? in subconstientul mintii noastre. Pentru a ne vindeca, trebuie sa punem ordine si in aceste conflicte interioare. Nu este suficient, pe de alta parte, nici sa afirmam schimbarea la nivelurile constient si subconstient. Pentru ca suntem parte a unei realitati cu mult mai ample, cu care trebuie, de asemenea, sa traim in armonie. In spatele mintii noastre omenesti se afla constiinta divina. Atunci cand incercam sa ne transformam numai prin efortul propriu, ne limitam potentialul de vindecare si de dezvoltare. Afirmatia trebuie sa fi eridicata de la nivelul inchis in sine al mintii la nivelul realitatii superioare a superconstiintei. A te vindeca inseamna a te ?descotorosi de imperfectiuni?. A fi perfect inseamna a oferi expresie superconstiintei surse ? creativitatii si a solutiilor. Prin urmare in folosirea afi rmatiilor, ne concentram asupra proprietatilor pozitive care reprezinta solutia pentru boala si imperfectiunile noastre. Superconstiinta este acel nivel al constiintei care este adeseori descris drept Eul superior. Acesta este nivelul de la care vin, de exemplu, marile inspiratii. Prin intermediul superconstiintei se pogoara asupra noastra calauzirea divina si adevarata tamaduire. In absenta unei aderari la superconstiinta, afi rmatiile, asemenea oricarei alte incercari de ridicare a eului, limitate la conditia umana, nu aduc decat beneficii temporare. Afirmatiile trebuie repetate intr-un asemenea mod incat sa inalte constiinta catre superconstiinta. Afirmatiile pot atinge acest obiectiv atunci cand le repetam intr-o stare de profunda concentrare, in salasul constiintei divine din corpul omenesc, in centrul lui Hristos, care este un punct de pe frunte, situat exact intre sprancene. Repeta afirmatiile din aceasta carte mai intai cu glas tare, pentru a mobiliza intreaga atentie a mintii constiente. Pe urma, repeta-le in tacere, pentru a-ti insusi mai profund semnificatia cuvintelor. Apoi, rosteste-le in soapta, purtandu-le semnificatiile in subconstient. Repeta-le din nou, in tacere, pentru a-ti adanci insusirea lor la nivelul subconstientului. In cele din urma, pe masura inaltarii aspiratiilor, repeta-le in centrul lui Hristos. La fiecare nivel, repeta-le de mai multe ori, lasa-te patruns tot mai profund de semnificatiile lor. Prin afi rmarea repetata, iti intaresti si, ulterior, iti spiritualizezi constientizarea oricarei calitati pe care vrei sa ti-o dezvolti. Afirmatiile reprezinta doar primul pas pe calea autovindecarii. Trebuie sa ne indeplinim menirea omeneasca. Fara puterea venita de la Dumnezeu, eforturile noastre sunt, de-a pururea, in zadar. Cu alte cuvinte, afirmatiile trebuie sa se incheie prin rugaciune. De ce sa te rogi de-abia dupa ce ai repetat afirmatiile? De ce nu inainte? Cu siguranta, rugaciunile sunt intotdeauna folositoare. Insa, daca este rostita in absenta unei constiinte afirmative, rugaciunea poate sa fi e slaba si saraca: o pledoarie pentru ca Dumnezeu sa faca, El singur, totul, fara participarea activa a omului. Rugaciunea eficienta nu este niciodata pasiva. Ea este incarcata de credinta si ajunge la maturitate printr-o atitudine afirmativa. Pentru a-ti aprofunda noua calitate, la inceput iti este de ajutor sa o afirmi, urmand apoi succesiunea pe care am descris-o. Pe urma, insa, inalta aceasta afirmatie printr-o rugaciune plina de iubire catre Dumnezeu. In acest moment al celei mai profunde si mai afirmative armonizari cu Dumnezeu, El ne ajuta cel mai mult. Prin armonizarea cu divinitatea, rezistenta pe care o opunem devine minima, iar cooperarea noastra cu mila lui Dumnezeu este complet deschisa, plina de disponibilitate si constienta fata de superconstient.