In piesele de teatru, la fel ca-n cartile lui pseudo-autobiografice (Copilaria unui comic si Un OZN isi face intrarea, traduse, si ele, tot de Carmen Vioreanu si publicate la Vremea), obsesiile lui Gardell sunt constante - spectacolul ca substitut degradat si degradant al vietii, descompunerea corpului si a sufletului (exista o palpabila teama de batranete si neputinta in textele lui), tribulatiile unei sexualitati captive, in egala masura homo si heterosexuala. Totul, intr-un melanj (auto)ironic si biciuitor, lipsit de compasiune pentru lumea pe care el insusi o construieste. ?
Cărți,multe cărți.
