Poate am apăsat pe clanță sau poate nu, asta nu e important. Important este că mama zăcea întinsă sub plapumă. Era frumoasă și liniștită. Trebuia doar să o înveselesc, trebuia doar să o gâdil puțin. Asta îmi amintesc cel mai bine. I-am gâdilat piciorul care ieșea de sub plapumă. Nu știu dacă s-a gâdilat într-adevăr. Îmi amintesc că nu s-a trezit. Am găsit apoi o pană. Sunt sigur de asta. Am gâdilat-o cu pana. Aș fi căutat și o furculiță, să o gâdil cu ea. Poate chiar un cuțit. Dacă nu aș fi început să plâng, pentru că trecuse prea mult timp de când mama nu simțea nimic în talpă. Și chiar dacă nu eram un băiat atât de mare, știam că dacă mama nu simte nimic în talpă, nu simte nimic nici în altă parte a corpului. (fragment din Ziua fără jurnal)
Cărți,multe cărți.
