?Ioan Mihai Cochinescu este unul dintre prozatorii de for?? ?i bravur? ai genera?iei mele, autor al unui roman-cult al vremii, mult iubit de optzeci?ti, numit Ambasadorul, ?i al mai multor volume de povestiri, între care Visul de iarn? al Isabellei. De la-nceput a atras aten?ia criticii ca un prozator artist, rafinat ?i baroc, dar ?i ca un spirit polivalent, fiind în acela?i timp muzicolog, pianist ?i violonist, estetician, artist fotograf ?i autor de filme experimentale. Vulpea lui Akira e un fermec?tor roman-puzzle, impregnat de nostalgie ca o pictur? de Chagall. În el tr?ie?te cu intensitate Timi?oara copil?riei ?i adolescen?ei autorului, centrat? pe casa Secession în care-a locuit, ora? în care comunismul epocii n-a reu?it s? oblitereze oamenii ?i obiectele unei mult mai vechi tradi?ii culturale. Avem în povestirile care se succed o atmosfer? dens? ?i misterioas?, plin? de lucruri vechi ?i pre?ioase, de personaje în continu? levita?ie emo?ional?, între care cele feminine sunt str?lucitoare ca ni?te p?s?ri exotice. Un strat cultural subtil aduce în lumea real? inserturi de o naturale?e paradoxal?: în ac?iune intervin adesea eroii autorului, Vivaldi, Beethoven, Michelangelo Antonioni, Márquez, Cortázar, Akira Kurosawa sau Vargas Llosa, care se apleac? peste um?rul scriitorului cu familiaritate, dialogând cu el despre via?? ?i destin. Romanul se tope?te în lumina funambulesc? a evoc?rilor, mereu acela?i ?i totu?i mereu altul la fiecare pagin?, spre pl?cerea adev?ra?ilor iubitori de literatur?." Mircea C?rt?rescu Ne aflam de mai mult de trei ore în labirint. Nu mi-a? fi imaginat vreodat? c? dincolo de vitrinele care se vedeau la intrare se afla un spa?iu atât de mare. Cred c? ocupa mai bine de o jum?tate din suprafa?a întregii pie?e. Dup? cele trei ore de r?t?cire în care ne-am amuzat, ne-am alergat, ne-am dat pupici prin geam lipindu-ne nasurile ?i buzele de suprafa?a sticlei care ne desp?r?ea, pentru a ne reîntâlni dup? aceea din teama de a nu ne pierde unul de cel?lalt, am obosit ?i ne-am a?ezat pe podea. Nu mai trecea nimeni pe lâng? noi, nu mai vedeam pe nimeni prin geamuri. ? Beatrice, tu e?ti de-ai casei, ai mai fost în labirint, nu-i a?a? Tu ?tii s? ie?i, da? Ea m-a privit clipind des, încurcat?. ? Beatrice, o s? ie?im, da? ? Nu ?tiu cum se iese. N-am mai fost aici niciodat?.
Cărți,multe cărți.
