E de prisos sa spunem ca vulpile sunt sirete, sterpelicioase, pungase si perfide - o stie deja tot pasaretul -, dar mai rar ar putea vreo vulpe pe lume sa intreaca in viclesug familia Viclenescu-Sterpelici de la Vulpesti.
Ursi cat stanca, lupi cu colti fini, pisici salbatice cu gheare tepoase, bursuci de familie buna, huhurezi cu carte, toti cad in plasa smecheriilor ticluite de Viclenesti ca sa-si apere pielea si sa-si umple camara cu bunatati.
Dar, pungasi cum sunt, n-ai cum sa nu le tii partea, fiindca, in cursa pentru supravietuire in padurea intunecata, o scot la liman doar cu ascutimea mintii lor.
"Despre sleahta Viclenestilor se spun verzi si uscate, depinde la cine-ti pleci urechea in padure. Dar un lucru e cert: toti sunt ingrozitor de buni la inima, fatal de sinceri si ucigator de marinimosi si ospitalieri. Ce mai, sunt buni rau. Iar lucrul asta se vede si in cele mai tragice si mai de rascruce momente din viata lor, cand, plansi si indoliati, cu inima franta de moartea lui Ursache, nu uita sa se gandeasca la binele si bunastarea confratilor lor, indiferent de marime si culoare - paienjenasi cat unghia, puisori de cotofana, soboli matasosi sau arici teposi."
Cărți,multe cărți.
