Viata launtrica - sf. Teofan Zavoratul

Viata launtrica - sf. Teofan Zavoratul     Traducere de Elena Dulgheru   Cand omul arunca samanta in pamant, ea face de la sine radacina, tulpina si boabe, pe cand omul se deosebeste prin constiinta si libertate, si viata lui nu este un sir de fenomene care decurg unul din celalalt in mod necesar, ci un sir de actiuni intreprinse in mod constient si savarsite din proprie initiativa. El isi traseaza dinainte un fel de viata, dupa care il pune in practica. Si numai in acest mod viata lui este viata cu adevarat omeneasca, rational‑libera. Crestinul, care este urmator al lui Hristos prin chemarea sa, n‑are nevoie sa‑si oboseasca mintea trasandu‑si singur felul de viata. El are inaintea sa pilda vietii Domnului Hristos. La aceasta sa se uite fiecare si sa traiasca dupa ea. Pictorul se uita la original si transpune trasatura dupa trasatura pe panza pregatita dinainte: si crestinul trebuie sa se uite la trasaturile vietii Domnului si sa le transpuna in viata sa. (Sf. Teofan Zavora