Romanul l-am citit demult, demult de tot si l-am uitat... Aflu acum pe internet ca Valeria a devenit a cincea sotie a dictatorului roman Lucius Cornelius Sulla Felix, dand nastere unei fetite pe nume Cornelia Postuma dupa moartea acestuia.Stiam ca dragostea ei pentru Spartacus, imaginata de Rafaello Giovagnoli,.. innobilat-o si i-a sters toate trasaturile care ar fi putut sa o faca mai putin iubita de Spartacus, cel care moare cu numele ei pe buze, si de noi, cititorii, mereu tineri si capabili sa ne simtim exaltati de implinirea dragostei la eroii pe care ii indragim... Am redus varsta eroinei si am rescris-o cum o simtea inima mea, adica inocenta si gata sa-si ofereintreaga viata unei unice iubiri...N-am urmarit un adevar pe care nici nu-l putem sti si nici verifica, ci numai jocul tineresc al inimii mele de 71 de ani, aflata inca in plina adolescenta.Un om de teatru din Liege, orasul in care stau, mi-a spus dupa ce a citit prima versiune a piesei ca azi nu se mai scrie asa, ca e prea siropos, rupt de realitate, etc., etc. Dar ce sa fac daca eu ii simt pe Spartacus si pe Valeria ca pe doi indragostiti care nu pot fi de aici si de acolo, de atunci sau de acum, ei fiind doar acei indragostiti pe care noi i-am purtat mereu in inima noastra, fara varsta, fara barier e de limba si de traditii?... Ei locuiesc in Tara Iubirii si au varsta indragostitilor de pretutindeni; asta cred eu despre ei... O fi adevarat?... N-o fi adevarat?... Nu eu hotarasc, ci fiecare hotaraste dupa inima sa. Judecati cu ea si sunt convins ca nu veti gresi!
Cărți,multe cărți.
