Tara fetelor

  Inca de la aparitia sa, la finele lui 1937, s-au cautat explicatii, pentru impresia consistenta de noutate produsa de ciclul Tara fetelor , in cutezanta poetei debutante de a concilia marturia unei senzualitati feminine explozive cu pastrarea candorilor adolescentine. Remarca era indreptatita, numai ca lipsea identificarea factorului coagulant, capabil sa asigure combustia coerenta necesara pentru a transmite intacta tensiunea experientelor traite de autoarea versurilor, astfel incat navala senzatiilor sa treaca prin filtrul durabilei cristalizari artistice. Dincolo de impresia de cuceritoare sinceritate lasata cititorului, chemat sa ia act de metamorfozele launtrice sub efectul unei iubiri ravasitoare, capata consistenta starea de spirit propice eliberarii fiintei din capcanele prejudecatilor. Ceea ce la inceput poate fi receptat doar ca risipa de gesturi indraznete, izvorite din propriile revelatii ale trupului prada unor fiori tulburatori, nestiuti din vreme, dezvaluie, in timp ce probele se acumuleaza, o pornire mai radicala spre fronda vestitoare de limpeziri ale constiintei in context uman si istoric. Oarecum in trena miscarilor social-politice de emancipare feminista, de la inceput de secol, creatia artistica se raliaza orientarilor de divulgare a filistinismului burghez. Sunt vizate inlantuirile de incorsetari morale rigide, aflate prin traditie la baza inegalitatilor dintre partenerii vietii de familie. Literatura devine mesagerul starilor de spirit adversare conservatorismului sufocant.