Taina evangheliei

Pret:

Lei

Reunite într-o insolit? poetic? a exegezei evanghelice, glosele duminicale consemnate de Pr. Marius Ciobot? în ?Taina Evangheliei? se prelungesc într-o adev?rat? experien?? de cunoa?tere l?untric?, gra?ie c?reia se relev? dimensiunea tainic? a realit??ii. Din florilegiul de medita?ii asupra pericopelor evanghelice se desprinde o bog??ie de idei-semin?e, cu ecouri difuze în con?tiin?a cititorului, dezv?luind c? Sfânta Scriptur? poate fi explorat? ?i ca o hart?, cu propriile sale semne ?i simboluri. Cele 50 de trepte ale în?elepciunii, prefigurate de tot atâtea reflec?ii p?trunz?toare asupra Cuvântului Mântuitorului, devin accesibile celui d?ruit cu harul interpret?rii semnifica?iilor profunde ale textului sacru. Neconstrâns de rigorile omileticii ?i de exerci?iul retoric, actul scrierii îng?duie r?gazul unei hermeneutici cu totul originale, mizând pe scrutarea în profunzime, dincolo de str?lucirea calp? ?i efemer? a aparen?elor, pentru a intui latura misterioas?, nev?zut?, a lumii. ?Cuvintele propov?duirii sunt asemenea boabelor de mu?tar. Transparente. Cu aripi clorofiliene, fine, asemeni unor raze de soare ascunse în pistilul florilor ce vor da în rod. De aici greutatea de a le ?ine mereu în echilibru. Cu oamenii ?i cu Duhul. Cu tot ceea ce numim comunicare ?i preaplinul inimii, din care ne hr?nim comuniunea. Din prima clip? a citirii unui text al P?rintelui Marius Ciobot?, te la?i surprins de rigoarea ?i frumuse?ea exprim?rii. C?reia în rostire i se adaug? o aristocratic? limb? român?, st?pânit? cu virtu?i de poet. Desigur, între textul strict profesional, catehetic ?i omiletic, în sensul ?tiin?ei comunic?rii, ?i cel urcat la amvon, cu discre?ia specific? smereniei sale, diferen?a este dat? de rostire. De rostul rostirii publice, în comunitate, în ecoul loca?ului, miez de Liturghie p?mânteasc?. Eu aceast? r?corire în verb liturgic o simt în cuvintele tân?rului P?rinte buzoian. Care las? în urm? linii de întrebare, zdrobiri de urâ?enie, vindec?ri de non-sens. Ve?i descoperi Chipul nemuritor al Mântuitorului d?ruind lini?te, cumin?enie.? (Pr. prof. Constantin Necula) ?Esen?ial, în ordine cre?tin?, a cunoa?te înseamn? a iubi. Pe Dumnezeu întâi, apoi pe oameni, p?zind (adic? p?strând intacte, urmând întocmai, respectând) cuvintele Lui, în litera ?i, mai ales, în spiritul lor. Chiar ?i iubirea, porunca cea mai mare a Noului Leg?mânt, se înva??. Pe Dumnezeu Îl cuno?ti înv??ând s? iube?ti. Cunoa?terea cre?tin? este deci o ucenicie la ?coala lui Hristos, o formare evanghelic? cu obiectiv mântuitor. Ea se realizeaz? în chip f?ptuitor ?i existen?ial, nu de la distan?? ?i doar teoretic.?   ?Ochiul este fereastra prin care interioritatea omului devine transparent?. Altminteri cum am putea «citi» în ochii cuiva diferitele st?ri ?i sentimente? Prin aceea?i «fereastr?», omul l?untric prime?te imagini ?i informa?ii, în urma c?rora starea lui se modific?. Ochiul este sufletul la scar? mic?. Ai privit ochii cuiva, i-ai v?zut inima. Orice om are în el o doz? de lumin?, dar ?i una de întuneric. Alc?tuirea noastr? st? sub semnul acestei dualit??i contradictorii, în care totu?i rezid? cifrul mântuirii pe care ne-o dorim.?   ?A?adar, ca fii ai Tat?lui ceresc, suntem datori a lucra în via Lui cu h?rnicie ?i perseveren??, valorificând în mod responsabil darurile primite. A refuza acest mod ? angajat, liber ?i activ ? de a-?i tr?i cre?tinismul printr-o expectativ? inert?, p?zit? de falsul argument al supu?eniei, iat? cauza triste?ii ?i a mâhnirii lui Dumnezeu. De?i talantul nu-?i apar?ine, ceea ce rezult? din înmul?irea lui devine bunul t?u cel mai de pre?: «bucuria Domnului», r?splata Lui etern? ?i împlinitoare.?   ?Pe Domnul nu-L po?i vedea de la orizontala vie?ii, ci numai când te-ai în?l?at (m?car pu?in) deasupra ei, p??ind, prin credin?? ?i c?utare, în planul vertical-interior al existen?ei. Când ie?i din obi?nuitul rutinier al vie?ii, altminteri spus, când devii un pic «neobi?nuit». Când te întrebi, când cau?i acel Cu-Totul-Altul al orizonturilor pe care le-ai putea întâlni ?i parcurge în via?a pe care ai primit-o (Zahei «c?uta s? vad? cine este Iisus», s-a nemul?umit cu vederea limitat? de mul?ime ?i, în consecin??, a c?utat o rezolvare, o cale de acces vizual c?tre Iisus), când percepi chemarea, în acela?i timp extern? ?i l?untric?, a împ?r??iei Cerurilor.?   ?Adev?rul sacru pe care Mântuitorul Hristos ni l-a încredin?at, singurul care ne poate c?l?uzi spre lumina drept??ii eterne, nu trebuie ?i nu poate fi diluat. El este o esen?? tare prin Sursa lui, iar compromisul, «datul la schimb», pe care am fi tenta?i uneori s?-l facem sub presiunea de moment, înseamn? degradarea adev?rului, boal? ?i moarte spiritual?. ?i ce repercusiune mai dureroas? poate fi pentru sl?biciunea noastr? în a ne fi asumat Crucea ?i Evanghelia decât ca Domnul s? Se ru?ineze, la rându-I, de noi când va veni întru slava Tat?lui S?u, cu sfin?ii îngeri??  

Carți de acelaș autor: Marius Ciobota