Taina artei. A deveni artist dupa chipul lui Dumnezeu

Insotita de o prefata a Arhim. Efrem, staretul Manastirii Vatopedu din Sfantul Munte Athos, „Taina artei” este atat un eseu despre menirea crestina a artei, cat si o confesiune a lui Jonathan Jackson despre convertirea sa la Ortodoxie. Castigator a cinci premii Emmy pentru interpretarea din serialul „General Hospital”, cunoscut si din rolurile pe care le-a jucat alaturi de Al Pacino si Robin Williams,Jonathan Jackson s-a convertit la ortodoxie in urma cu aproape cinci ani. Asa cum marturisea intr-un interviu, Romania si Muntele Athos au jucat un rol deosebit in drumul sau catre crestinismul ortodox. In „Taina artei” Jonathan vorbeste, printre altele, despre: Arta ca Frumusete, Arta ca Taina & Nebunie, Arta ca Ascultare sau Arta ca Act de Credinta. Fragment: “DE LA MONOLOG LA TRIALOG: CALEA TREIMII Multe se intampla simultan in viata artistului. Voi folosi actoria pentru a ilustra acest punct de vedere. Viata launtrica a personajului si viata launtrica a actorului coexista temporar. Aceasta indemanare este paradoxala. Actorul duhovnicesc spera sa uneasca cele doua realitati, pastrandu-le in acelasi timp despartite. La ce ma refer? La faptul ca actorul uneste ceea ce este sanatos si separa ceea ce este distructiv. Cand aceste doua realitati distincte se confunda, se strecoara criza personala. De aici nesfarsitele aventuri romantate de pe platourile de filmare, care de obicei se sting la scurt timp dupa ce filmul sau piesa de teatru se incheie. Sau tragedia unui tanar actor care crede ca folosirea heroinei este singura modalitate de a juca un personaj dependent de droguri. Tanarul actor moare la doar cativa ani dupa interpretarea sa magnifica. Actorul nu trebuie sa confunde scenariul daca doreste sa ramana un actor si nu sa se metamorfozeze persoana cu sindromul personalitatii multiple. Fara aceasta deosebire limpede, actorul poate (in chipuri subtile) chiar sa devina personajul, fiindca nu are un simt real al identitatii sale. Nu aceasta este vocatia artistului duhovnicesc. Si este o metoda primejdioasa de a interpreta un rol. Artistul este chemat sa aduca la viata personajul, pazind in acelasi timp integritatea propriului suflet. Aceasta face parte din taina actoriei autentice. Randurile de scenariu trebuie sa ramana distincte de viata, altfel oricand pot cauza raul. Si totusi actorul trebuie, de asemenea, sa infuzeze partile sfinte ale personalitatii sale in procesul de creatie. Atunci cand intentia fictionala a personajului este adusa in intentia duhovniceasca a artistului, ea este purificata si rarefiata. Este eliberata. Cum este cu putinta aceasta? Doar prin harul Duhului Sfant si pocainta artistului.”