Regulamentul (UE) nr. 650/2012, aplicat de la 17 august 2015, a revolutionat domeniul succesiunilor cu element de extraneitate. Volumul de fata explica, din punct de vedere teoretic si practic, noua reglementare si ofera solutii practice pentru depasirea problemelor ridicate de un text atat de nou. Problematica succesiunilor internationale este abordata logic, de la momentul redactarii testamentului, pana la cel al executiunii succesorale, fiind indicate atat normele nationale si europene in materie, cat si tratatele bi- si multilaterale aplicabile in domeniu. Sunt prezentate resurse utile practicianului pentru cunoasterea normelor si practicilor straine, care vor fi din ce in ce mai aplicabile si in Romania. Ca element de noutate absoluta, volumul face o introducere in practica planificarii succesorale, necesara astazi tuturor celor care doresc ca afacerile sau patrimoniul lor sa fie transmis noii generatii in conditii de deplina siguranta juridica si intocmai cu vointa lor. Fragment: “III-1 Succesiunea - definitie 308. Doctrina romana a aratat ca notiunea de „succesiune”, in cadrul dreptului civil, se intrebuinteaza atat intr-un sens larg, desemnand orice transmisiune de drepturi, intre vii sau mortis causa, care poate fi universala, cu titlu universal sau cu titlu particular. Prin urmare, notiunea de „succesiune” este echivalenta cu notiunea de „mostenire” (mostenitor) numai in sensul sau restrans - de transmisiune mortis causa. De aceea, doctrina considera ca este mai indicata folosirea notiunii de „mostenire”, aceasta tendinta putand fi observata si in domeniul legislativ, incepand chiar cu art. 46 din Constitutia Romaniei, potrivit caruia „Dreptul de mostenire este garantat”. 309. Potrivit art. 953 C. civ., prin „mostenire” se intelege transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate catre una ori mai multe persoane in fiinta (persoane fizice, persoane juridice, unitati administrativ-teritoriale - comuna, oras, municipiu, dupa caz - ori statul). Rezulta ca regulile care guverneaza mostenirea se pot aplica numai in cazul mortii unei persoane fizice, nu si in cazul incetarii existentei unei persoane juridice. 310. Traducatorii Regulamentului au decis insa sa foloseasca in mod constant termenul de „succesiune”. Potrivit art. 3 alin. (1) lit. (a) din Regulament, prin „succesiune” se intelege „succesiunea privind patrimoniul unei persoane decedate si acopera orice forma de transfer de bunuri, drepturi si obligatii pentru cauza de moarte, fie ca este vorba de un act voluntar de transfer, sub forma unei dispozitii pentru cauza de moarte, fie de un transfer sub forma succesiunii ab intestat”.”
Cărți,multe cărți.
