Studii de istorie si spiritualitate crestina, volumul 4. Epigrafie

In seria volumelor mele de studii, publicate pana acum, cel de fata, al IV-lea, cuprinde cu precadere cercetari de epigrafie, legate strans de activitatea mea de cercetator stiintific in Institutul de Arheologie si Istorie Veche al Academiei Romane. Dupa terminarea Facultatii de Filologie din Bucuresti, Sectia Limbi clasice, in anul 1952, am avut sansa sa fiu repartizat in marele Institut de Istorie si Filosofie al Academiei Romane, intemeiat curand dupa Al Doilea Razboi Mondial. Din el s-au desprins, cu timpul, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Institutul de Studii Sud-Est Europene, iar din 1956, cel in care mi-a fost randuit sa lucrez si eu. A fost o mare sansa pe care am avut-o de a lucra  intr-un institut de cercetare, chiar imediat dupa terminarea facultatii, sub indrumarea unor mari specialisti, unii fosti elevi ai lui Vasile Parvan. Ca fiu de taran, nu aveam nicio relatie sociala care sa ma ajute in cariera mea, mai ales ca in biografie erau date care nu placeau autori