Strainul - Stephen King

• Bestseller New York Times • Finalist Locus 2019 In curs de ecranizare pe HBO, cu actorul Ben Mendelsohn! O crima oribila. O investigatie incalcita. Cadavrul unui baietel de 11 ani e gasit intr-un parc. Martorii oculari si probele il indica, fara urma de indoiala, drept autorul crimei pe unul dintre cei mai indragiti cetateni ai orasului Flint. Terry Maitland este antrenor de baseball, profesor de engleza, sot si tata a doua fete. Detectivul Ralph Anderson il aresteaza imediat, iar cazul pare rezolvat. Insa apar detalii noi, care cresc suspansul si tensiunea in intreaga comunitate. Terry Maitland pare un tip dragut, dar daca asta e numai o masca? Raspunsurile vor soca cititorii, oricat de obisnuiti ar fi deja cu povestile tulburatoare imaginate de maestrul Stephen King. Vanatoarea unui criminal ia intorsaturi neasteptate. King foloseste impecabil cunostinte de criminalistica pentru a spune o poveste verosimila, dar in care ororile sunt si mai accentuate. - Publishers Weekly Sunt multe umbre de supranatural in romanul lui King, dar cele mai tulburatoare, cele care te vor impiedica sa lasi cartea din mana sunt dovezile ca natura umana este monstruoasa. - USA Today Fragment din volumul "Strainul" de Stephen King: "- Salut, Bill! - Deci el este, spuse Samuels, uitandu-se la Terry. Recunosc ca nu-mi place deloc sa-l vad in echipamentul de joc si cu sapca Dragonilor. O sa fiu mai fericit cand o sa poarte salopeta de puscarias. Ba si mai fericit cand o sa fie intr-o celula aflata la sase metri distanta de locul unde o sa zica „Adio, viata!". Ralph nu comenta. Se gandea la Marcy. Cum ramasese ea in parcarea sectiei de politie ca un copil ratacit, frangandu-si mainile si uitandu-se la el ca la un strain. Sau ca la baubau. Numai ca, in cazul acesta, baubaul era chiar sotul ei. De parca i-ar fi citit gandurile, Samuels spuse: - Nici nu zici ca-i un monstru, nu-i asa? - Cei mai sadici asasini au avut dintotdeauna chipuri blajine. Samuel vari mana in buzunarul sacoului sport si scoase de acolo cateva hartii impaturite. Una era o copie dupa amprentele lui Maitland, luata din dosarul acestuia de la Liceul Flint City. Tuturor profesorilor li se luau amprentele inainte de a li se permite sa intre la clasa. Celelalte doua foi purtau antetul DEPARTAMENTUL DE CRIMINALISTICA. Samuels le flutura in fata lui Ralph. - Ultimele noutati. Si cele mai bune. - Din Subaru? - Da. Tipii de la centru au prelevat cu totul saptezeci de amprente, dintre care cincizeci si sapte ii apartin lui Maitland. Individul de la laborator, care a comparat amprentele, zice ca celelalte sunt mult mai mici si probabil ca sunt ale femeii din Cap City care acum doua saptamani a reclamat furtul masinii. Barbara Nearing, asa o cheama. Amprentele ei sunt mult mai vechi, ceea ce o disculpa de o eventuala complicitate la uciderea lui Peterson. - Bine, dar oricum trebuie sa comparam si ADN-urile. Si el a refuzat sa ne dea mostre de saliva. Spre deosebire de amprente, prelevarea salivei de pe interiorul obrazului era considerata o procedura agresiva in acest stat. - Stii foarte bine ca n-avem nevoie de saliva lui. Riggins si tipii de la centru o sa-i ia aparatul de ras, periuta de dinti si toate firele de par de pe perna. - Nu-i suficient daca nu le comparam si cu mostrele luate aici. Samuels se uita la el, cu capul usor inclinat intr-o parte. Acum nu mai semana cu Alfalfa din Micutii Smecheri, ci cu un rozator extrem de inteligent. Sau poate cu o cioara care a pus ochii pe un obiect stralucitor. - Nu-mi spune ca ai indoieli. Te rog, spune-mi ca nu ai. Mai cu seama ca de dimineata si tu abia asteptai sa pui mana pe el. In momentele alea ma gandeam doar la Derek, isi zise Ralph. Dar asta a fost inainte ca Terry sa se uite in ochii mei de parca ar fi avut tot dreptul din lume. Si inainte sa-mi spuna ca sunt un ticalos si cand ar fi trebuit sa-i ripostez, dar nu mi-a venit s-o fac. - N-am nicio indoiala. Numai ca evenimentele se precipita si nu sunt obisnuit cu asta. Sunt obisnuit sa-mi construiesc cazurile cu pas. Nici macar n-am avut mandat de arestare azi. - Daca ai vedea un pusti care vinde droguri din rucsac in piata centrala a orasului, ai mai zice ca-ti trebuie mandat? - Sigur ca nu, dar asta-i o alta situatie. - Nu prea, nu tocmai. Dar intamplarea face sa avem mandat. A fost emis de domnul judecator Carter inainte de momentul arestarii. Probabil ca se afla acum in faxul tau. Deci... ce zici? Intram si discutam chestiunea? Parca niciodata nu-i stralucisera ochii atat de tare lui Samuels. - Nu cred ca va sta de vorba cu noi. - Nu, probabil ca nu. Samuels zambi si in zambetul acela Ralph il descoperi pe omul care obtinuse condamnarea la moarte pentru doi asasini.”