Spionul este perceput, adesea, ca un personaj romantic, învăluit în mister, despre care se fabuleaza mult, iar probe palpabile cu privire la îndeletnicirea sa sunt greu de descoperit. În volumul de față, Vasile Dumitru Fulger oferă o privire de ansamblu asupra acelor personaje despre care nu ne-am fi închipuit niciodată c-ar face parte din servicii informative: oamenii lui Dumnezeu. Ca fețe bisericești, totuși, purtătorii sutanelor (fie ei preoți, călugări, lideri spirituali etc.) se ascund, de fapt, mai ușor și nu sunt suspectați mai deloc (un exemplu grăitor este cel al lui Rasputin, călugărul scelerat, și el prezentat în acest volum). Ba mai mult, acțiunile lor sunt considerate a fi expresia cuvântului divin al lui Dumnezeu. Suntem înconjurați, cel puțin în România, de știri monstruoase despre anumiți preoți: angrenați în activități ca prostituția sau luarea de mită, oamenii lui Dumnezeu sunt priviți cu furie sau scârbă de către mireni. Această carte vine parcă pentru a întări această imagine negativă. Pe deasupra, acțiunile care le sunt reproșate preoților sunt parcă și mai grave. Spionajul a fost întotdeauna legat de politică. Ei bine, oamenii bisericii se amestecă, se pare prea mult în politic, uitând sau lăsând pe planul al doilea spiritualitatea. Fața dublă a clerului de pretutindeni este un motor care declanșează în autor dorința de a se aventura și spre alte subiecte: femeile (mistice și credule) folosite în cadrul spionajului, ca aghiotanți de nădejde sau lecții de istorie, autorul scoțând în evidență deciziile de circumstanță ale liderilor diferitelor țări, angrenați în lupte de culise. Volumul de față se bazează pe zeci de documente, autorul prezentând unele articole din ziarele vremii care stau ca mărturii finale și nestramutate ale rătăcirilor oamenilor Bisericii.
Cărți,multe cărți.
