Sonata pentru pian in secolele 18 si 19. Aspecte stilistice si interpretative

Cartea pianistului, muzicologului si profesorului Matei Serban Rogoz - PH-D - trateaza o tema complexa afirmata in istoria muzicii occidentale si se refera la o bogata literatura pentru pian din secolele XVIII-XIX, in care Sonata a fost genul predilect. Autorul stabileste o distinctie clara si bine argumentata in ce priveste problema formei si a genului de sonata, enuntand idei si principii de fond care au stat la baza evolutiei unei literaturi muzicale de interes primordial pentru zestrea culturala a perioadei respective. Precizarile sale ne apar binevenite in cuprinsul acestei analize a tematicii, si aceasta mai ales prin insistentele privind unitatea si unicitatea operei muzicale (de autor) realizata prin succesiunea partilor sale constituente, si numai astfel, si care in relatie - nu prin contiguitate, ci functional - indeplinesc mesajul artistic global al genului de sonata. Opera muzicala definita astfel se implineste prin si numai prin parcurgerea integrala a textului aferent si