Peretele din casa pe care va fi agatat calendarul Sona lui Stefan Caltia nu poate fi unul oarecare. El trebuie anume ales astfel incat sa se deschida ca o fereastra spre alta lume. Pe langa ea, privitorul nu va putea trece pur si simplu. Ci se va opri, pentru ca de dincolo il vor intampina suite carnavalesti si bufoni gravi care au puterea de a rosti marile adevaruri, lumi aparent rasturnate, pesti care zboara prin ceruri purtand ierburi de leac, bivoli care spinteca ape primordiale purtand in spinare case parintesti, albastrul ultramarin din petalele de clematita si din varul stins cu care, in vara anului 2021, o mana de voluntari temerari si inimosi s-au apucat sa restaureze o casa batraneasca din Sona, satul copilariei lui Stefan Caltia si spatiu afectiv al creatiei sale. O colega de visare a pictorului scria candva, la sfarsitul anilor ?90 ca, pentru omul contemporan, calendarul s-a golit de inteles si a ajuns o insiruire de scame luate cate sapte dintre care doua, la final, sunt
Cărți,multe cărți.
