Si dumneata cum esti, dr. Sacks?

~ Oliver tace preț de câteva momente, reflectând la acel ultim gând, concentrându‑se pe sushi. „Peste toate eșecurile mele și suicidul care probabil va termina cu toate, eu am sentimentul că totuși m‑am dezvoltat, că aș fi diferit la 50 de ani față de cum eram la 40, la 40 decât eram la 30. Nu știu cum suportă cei care nu se dezvoltă.“ Cum consideră el că s‑a dezvoltat? „Eu cred că sunt mai profund. Sunt mai conștient de profunzimi și abisuri și de ceea ce cu siguranță am simțit și trăit, deși este dificil de exprimat în cuvinte.“ Face o pauză, oftează. „Dar, firește, de fapt nu am mers înainte. Eu am mers înapoi. Sunt într‑o stare mai nefericită cu fiecare deceniu.“ ~ Lawrence Weschler Lawrence Weschler este un editor cu vechime al The New Yorker, director al New York Institute of the Humanities și autorul a peste 20 de cărți, dintre careamintim Seeing is Forgetting the Name of the Thing One Sees, Mr. Wilson’s Cabinet of Wonder, Everything That Rises sau Vermeer in Bosnia. Povestea nespusa a doctorului Oliver Sacks ,,Trebuia să fie un alt proiect. Pe atunci îmi închipuisem ceva de genul unei biografii de la mijlocul carierei și luasem notițe în acest sens. Dar viața și‑a urmat cursul, alte lucruri au început să‑mi consume atenția, au trecut decenii, iar eu mă oprisem din arhivarea chestiunilor care țineau de Sacks în felul în care ar fi trebuit s‑o facă, dacă aveam de gând să mă apuc de o biografie autentică. Oricum – am mai spus asta? – omul suferea de grafomanie. Ce ți‑e și cu rafturile care gem sub greutatea caietelor de notițe! Într‑o zi, cineva își va asuma acest proiect al unei biografii complete a lui Oliver Sacks și va fi o carte extraordinară în acel moment, dar acea persoană va trebui să fie cu mult mai tânără decât sunt eu acum. Îi doresc numai bine acelei persoane și o invidiez. În schimb, ceea ce‑mi propun eu să fac aici este, în esență, ceva mai degrabă similar unui memoriu, mai ales referitor la acei patru ani de la începutul lui 1980, în care am fost pe lângă el un fel de Boswell, dacă el ar fi fost un fel de Johnson, sau un fel de Sancho care l‑ar fi sprijinit pe al său uriaș Quijote.” Lawrence Weschler