...si duminica e tot sambata

Cartea aceasta e ca un dans modern contemporan. Coregraful, nonconformist din fire, dar teribil de profund si de expresiv, a ales perfect partitura muzicala: acorduri lugubre, acute stridente, dizarmonice, pauze reci. Selectia protagonistilor e de-a dreptul diabolic de minutioasa, toti sunt nu doar dansatori de elita, ci, musai, contorsionisti. Dansul acesta il prinde pe cititorul atent la fiecare miscare. In plus, foarte inspirat avertizorul. - Izabella Carmen Dobrescu Adriana Bogatu este profesor de Limba si literatura romana la Colegiul National Nicolae Balcescu, din Braila. A absolvit Universitatea Al. I. Cuza, Iasi, Facultatea de Filologie. Debut in studentie, in revista Dialog a Universitatii Al. I. Cuza cu cronica de teatru. A publicat in 2009 prima sa carte intitulata Confesiuni ipotecate sau roman pentru un singur cititor (Editura Aldo Press, Bucuresti). In 2012, i-a aparut al doilea roman, Clepsidre fara nisip (Editura Dexon Office, Bucuresti). Patru ani mai tarziu, a publicat volumul de tablete epico-lirice Portretul tau cu ochii mei (Editura Dexon Office, Bucuresti), urmat in 2019 de volumul aparut la Libris Editorial, Dresorul de cactusi, scris impreuna cu Adrian Victor Vank. Cartile au cunoscut un real succes de public si au fost reeditate. Adrian Victor Vank a absolvit Universitatea Bucuresti, Facultatea de Drept. Magistrat de cariera, a fost sef Sectie penala, vicepresedinte si presedinte al Judecatoriilor din Galati si Braila. A publicat pe bloguri precum Magistrat.ro (nepublic), Metalhead.ro , dinoffside (blog personal nepublic). Scrierile sale s-au bucurat intotdeauna de aprecieri numeroase atat datorita verbului cu care taie nemilos realitatea, cat si a umorului rafinat cu care il insoteste. A debutat in volum, in 2019, cu Dresorul de cactusi. Datorita culturii muzicale a autorului, valorificata in carte, Dresorul de cactusi a fost declarat de radio Guerrilla "romanul cu cea mai buna coloana sonora". Fragment din "...si duminica e tot sambata" de Adriana Bogatu si Adrian Victor Vank: "M-am trezit cu capul mare. M-am uitat pana dupa crucea noptii la ?Freud? (serialul austriac de pe Netflix) si am visat cu doua vrajitoare unguroaice (ungarische bexen). Ma alergau prin padurea spanzuratilor. Una voia sa ma hipnotizeze. Nu stiu de ce. Cealalta nu voia. Nu stiu de ce. Daca as fi avut cea mai firava informatie despre ce vrea sa-mi faca cea de-a doua, as fi luat in calcul, fara indoiala, varianta impiedicatului. Ma scol la opt fara jumatate. Citesc un mesaj de la o psiholoaga. Vrea sa ma (ne)invete cum pot (putem) avea o zi fericita. In fine, toti psihologii de facebook au retete din astea de hartie creponata. Reteta e relativ simpla, trebuie ca, imediat dupa sculare, sa vizualizezi (mental) actiunile pe care le vei intreprinde in ziua respectiva. In fine, cele predictibile. Fac o incercare. Inchid ochii. Ma vad in urmatoarele ipostaze: merg la buda, ma spal, hranesc mata, hranesc sinistratii de la etaj, ma echipez, plec la birou, ajung la birou... mi se rupe-n fericire de jocul psihostupid si ma duc la buda, desi, strict mental, am mai fost si am facut ce trebuia sa fac. Trebuie sa merg la birou, in ciuda faptului ca am o febra musculara teribila de la alergatura cu vrajitoarele. Oricum, bine ca nu am febra termica. Ajung la birou. Suntem trei in birou, la limita legala, numeric vorbind. Vorbim fara masti si ne purtam fara manusi. Ciudat, pana la pandemie, purtam masti si ne purtam cu manusi. Intru in sala. Toata lumea vorbeste strictul necesar, ba chiar mai putin. E reconfortant. Avocatului ii este teama sa respire aerul salii de judecata, lasa la aprecierea instantei si iese pana sa apuc sa vad daca e cu tocuri sau fara. Dispare si procurorul. Raman cu grefiera si inculpatul micsorat si incuiat in cutia televizorului aflat in stanga mea. Sting inculpatul, pardon, televizorul, si ies. Fac pronuntarea, cumpar cinci masti de la un coleg, cobor la masina sa recuperez telefonul, fac pronuntarea si las motivarea pe a doua zi, adica marti. Inainte de plecare, dau un tur de facebook (via serverul ministerial) si aflu ca epidemiologii guvernarnentali au gasit solutia salvatoare pentru pandemia aflata in curs, pensiile magistratilor. Este un adevarat confort intelectual pentru guvernanti (indiferent de culoare) sa aiba butonul rosu la indemana, butonul care opreste orice dificultate nationala: pandemie, seceta, atac nuclear, invazie maghiara sau extraterestra. Pensia de magistrat este asemeni elixirului vandut de vracii medievali, panaceu universal, vindeca tot, de la guta si hemoroizi pana la ciuma si strabism. Ma intorc acasa, hranesc sinistratii de la etaj si continui cu Freud, care este un tanar destept, dotat (in afara de desteptaciune) si are alura unui Sandokan cu facultate. Clar, Freud presedinte!"