Din invatatura teologica si activitatea soteriologica a crestinismului ne este cunoscut faptul ca Biserica e unirea a tot ceea ce exista, ori altfel spus Biserica e destinata sa cuprinda tot ce exista: e atotunitatea – implinirea planului etern a lui Dumnezeu. Adica tocmai ceea ce exprima termenul grecesc έκκλησία, regasit deseori in scrierile Noului Testament si care denota o adunare a cetatenilor dintr‑un polis (oras‑ comunitate). Prin urmare, in sens universal, Biserica, pentru care Hristos Domnul „S‑a dat pe Sine pentru ea” (cf. Efes. 5, 25) in calitatea Lui de „Cap al Bisericii” (cf. Efes. 5, 23; Col. 1, 18) si „pe care a castigat‑o cu insusi sangele Sau” (cf. Fapte Ap. 20, 28), este adunarea cetateneasca a „fiilor lui Israel” (cf. Fapte Ap. 7, 38; Evrei 2, 12), a cetatenilor Imparatiei lui Dumnezeu sau a „celor intai nascuti in ceruri” (cf. Evrei 12, 23) constituiti „in adunarea cea legiuita” (cf. Fapte Ap. 19, 39). E clar ca imaginea com
Cărți,multe cărți.
