Cu cateva saptamani inainte de nunta lor, Filip m-a rugat ceva, in stilul sau unic, de nerefuzat: „Tata, mi-ar placea sa-mi scrii niste scrisori, despre ce inseamna sa fii un sot bun…” A avut, probabil, motivele lui, pentru care m-a rugat asa ceva. In primul rand, el stie ca prin insasi natura vocatiei mele de preot, petrec foarte mult timp in sedinte de consiliere cu soti si sotii care nu au reusit sa-si indrepte casniciile in directia cea buna. In afara de asta, inainte de nunta fiicei noastre mai mari, am scris Scrisorile Caterinei, si, ca orice parinte, trebuia sa imi impart atentia in mod egal intre copiii mei.
Cărți,multe cărți.
