Scrieri despre literatura română
Mai multe detalii
»
Din peisajul eclectic al literaturii române, structurat la confluen?a dintre marile curente de gândire ?i genera?iile care le-au asimilat în mod creator, reputatul critic ?i istoric literar Alexandru Cior?nescu recupereaz? cu acribie operele unor scriitori de cert? valoare, dar pe nedrept ignora?i de memoria cultural? a posterit??ii. Minu?iosul volum Scrieri despre literatura român? ilustreaz?, cu o rar? elegan?? argumentativ?, impresionantul efort de arheologie textual?, menit s? restituie nu doar monografiile unor autori uita?i, precum Alexandru Dep?r??eanu, sau prea pu?in în?ele?i la timpul lor, precum Ion Barbu, ci ?i un corpus de documente inedite, adev?rate monumente literare culese cu asiduitate din arhivele vremii. Încercând s? descopere ?unitatea profund? a cunoa?terii?, Alexandru Cior?nescu ne invit? la o pasionant? incursiune în orizontul studiilor culturale, cercetând poezia esen?elor, reverbera?iile timpului în opera lui Mihai Eminescu, dar ?i consecin?ele marilor idei care au modelat spiritul european ?i, implicit, scrierile unor prozatori precum Nicolae Filimon, Duiliu Zamfirescu ?i Mircea Eliade. ?În studiul literaturii comparate, dovedirea izvoarelor are ca principal interes pe acela de a reconstitui o atmosfer? literar? ?i de a îng?dui cunoa?terea ?i analizarea procesului de crea?ie, prin separarea factorilor adiacen?i. Aceste studii de literatur? comparat?, aplicate asupra domeniului românesc, îndrept??esc concluzia c? cei mai de seam? dintre scriitorii no?tri au avut o experien?? european?, o cunoa?tere mai mult sau mai pu?in adâncit? a unui izvor de inspira?ii, altul decât cel local. Aceasta nu dovede?te altceva decât c? spiritul european e prezent ?i fecundeaz? fiecare dintre aceste încerc?ri, conferindu le valoarea lor incontestabil? de universalitate. [...] Gra?ie acestui spirit european, se poate vorbi ast?zi de o cultur? româneasc?, sus?inut? prin propriile sale mijloace ?i care, f?r? a ignora adânca solidaritate de gândire a continentului, spore?te cu fecundidate bunurile noastre na?ionale.? (Alexandru Cior?nescu) ?Erudi?ia, puterea de munc? ?i inventivitatea manifestate de c?tre Alexandru Cior?nescu în studiul a trei literaturi europene majore (francez?, spaniol?, italian?) încep prin mai modeste încerc?ri, ap?rute în «Vl?starul», revista Liceului «Spiru Haret», unde viitorul profesor a fost elev, câ?iva ani dup? Mircea Eliade. [...] Cum spune undeva în «Amintirile» lui, toat? via?a, în cercet?rile sale, Cior?nescu fusese mi?cat numai de o curiozitate pe care am pomenit o: nu pentru lucrurile sau oamenii din jur, cum a recunoscut, ci pentru chestiunile intelectuale, pentru documentele, textele ?i c?r?ile pe care le iubea pasional ?i pe care î?i d?dea ultimul ban, în sensul propriu. [...] Practic, înc? înainte de a ?i contura o «specializare» cu care s? se afirme, el rupe barierele tradi?ionale ?i ocup? pozi?ii temeinice în toat? cercetarea literar?, manifestându ?i puternica sa curiozitate pentru tot ce era legat de literatur?.? (Mircea Anghelescu) ?Abilitate de stihuitor care utilizeaz? în chip fericit forme înc? nefolosite de prozodia român?, varietate de închipuire ?i de vocabular, respira?ie sus?inut? ?i vast? a versului eliberat din strâmtoarea frazelor scurte ?i lipsite de incidente, toate acestea se adaug? astfel meritelor de fond ale poeziei lui Dep?r??eanu, dovedind c?, ?i în ceea ce prive?te aspectul formal al operei lui, condamnarea ce îl relegase în uitare este neîntemeiat? ?i nedreapt?.? ?Stilul de via?? balcanic reprezint?, ca în tot Orientul, o concep?ie hedonistic? a vie?ii, o dulcea?? apolinic?, o indulgen?? care se poate confunda cu pasivitatea, o agreabil? iner?ie ?i un foarte comod fatalism: virtu?i individuale pe care lumea modern?, din ce în ce mai gregar? ?i mai masificat?, le consider? ca vicii ?i le condamn? ca factori siguri de descompunere. Civiliza?ia zis? modern? este aseptic? la orice confort interior; dar, chiar ?i f?r? ea, societatea româneasc? nu s ar mai recunoa?te în vechile modele de urbanitate.? ?Trecutul nu e câmpul în care prezentul adun? cioburi, ci modul în care esen?e vechi devin altceva prin prezen?e noi. Scrutarea trecutului e o dubl? devenire: a lui prin noi, spre proiec?iile viitoare, ?i a noastr? spre el, prin amintire ?i memorie.? ?Arta nu se produce prin genera?ie spontanee, nici prin partenogenez?; dar e la fel de sigur c? nici înrudirile, integr?rile, grupurile de influen?? ?i de presiune nu sunt explica?ii suficiente. Dac? ne ar lipsi, am fi priva?i de o compartimentare comod?, dar nu de o defini?ie coerent?. Cu sau f?r? paralelismul curentelor similare, coordonatele universului mental sunt acelea?i.? ?Eminescu e «înv??at» în arta de a muri: r?mâne totu?i o preocupare sau o îndoial? care nu se risipe?te prin înv???tur?, pentru c? prive?te arta de a nu mai fi, adic? perspectivele care ne pândesc dincolo de moarte. Pentru tot ce va fi dup?, el e la fel de preg?tit ca noi: ?tim unde duce drumul vie?ii, dar nu putem ?ti dac? exist? ? ?i pân? unde ne duce ? un drum al mor?ii.? ?În aceste condi?ii, clasicismul nu putea fi pentru cultura român? decât un strat ad?ugat; el r?spunde nu atât unei nevoi profunde a spiritului, cât acestei nevoi de asimilare ?i de ubicuitate caracteristic? spiritului românesc. Lucrul acesta este atât de adev?rat, încât asimilarea clasicismului nu s a produs în România prin intermediul scriitorilor clasici sau neoclasici, ci prin intermediul romanticilor. [...] Nu e vorba despre un decalaj în timp, ci despre un amestec al valorilor, care face s? fim romantici f?r? pasiune ?i clasici f?r? convingere.?
Mai multe detalii
»
Cele mai vândute cărți
Prima pagina