Sacrul si imaginarul poetic romanesc din secolul al 20-lea

Eu unul am exprimat de mai multe ori parerea ca o adevarata si vrednica de crezare istorie a literaturii romane va fi numai cea care ia in consideratie dimensiunea religioasa, subtextul religios al discursului literar romanesc (de altfel argumentul e valabil la toate literaturile lumii, daca ne gandim mai bine). Cartea tanarului Boghici (stea in ascensiune si stralucit ganditor literar) face pasi mari in directia sperata de mine. [...]. Inscrie pe V. Horia si pe Stamatu in matca literara romana, diseca atent si cu rezultate deosebit de originale literatura din a doua jumatate a secolului 20, nu se sfieste sa vorbeasca de Gyr sau de Crainic, apoi mai cu seama "re-valorizeaza" autori cu merite certe, dar trecuti cu vederea, cum ar fi Zorica Latcu, Paul San-Petru, sau intrucatva marginalizatii Radu Selejan, Vasile Militaru sau Dan Damaschin. [...]. Faptul ca opera lui Boghici a trecut putin observata si comentata este o adevarata vinovatie a lumii intelectuale actuale de la Dunarea de Jos