Se lumineaza de ziua. Pe drumul alb taiat printre nameti, sania lui Mos Craciun inainteaza cu greu. Darnicul prieten al copiilor motaie rapus de oboseala. Inca un drum si si-a incheiat si anul acesta misiunea.
Renii, osteniti de alergatura, calca nesiguri pe pojghita subtire de gheata, gandindu-se la grajdul lor cald, la fanul proaspat asternut de cu seara.
Numai Rudolf, cu nasul rosu de ger, e putin mai vioi. Intoarce capul spre sanie si intreaba:
? Incotro, Mos Craciun?
Trezit pe neasteptate, Mosul tresare, scutura din cap raspandind in jur o puzderie de stelute din barba alba, apoi raspunde oftand adanc:
? Spre Padurea Uriasilor Verzi!
Vezi bine, Uriasii Verzi nu sunt altceva decat brazii batrani si vanjosi care-si ridica bratele in fiecare seara pana la Luna, cat sa-i spuna ?Noapte buna!? si dimineata pana la Soare, ca sa-i faca si lui o urare.
Acolo, sub poalele lor tremuratoare, scuturate de vant si de ani, bine pititi in casutele lor de iarna, mai sunt cativa copii deosebiti.
Acolo isi au salasul Dana-Roscovana, fata cumetrei Coada-Stufoasa, Mirel-Iepurel, baiatul lui Ureche-Lunga si Lica-Martinica, fiul lui Mormaila. Ceilalti locuitori ai padurii, ori sunt deja bunici, ori sunt prea tineri ca sa aiba copii.
Mos Craciun mai ofteaza o data si simte cum il ia cu frig. Din fata saniei, Rudolf il intreaba iar:
? Mai e mult?
Cărți,multe cărți.
