Rosii rosii. Proza scurta

Ma, tu care esti! Este sintagma cu care incepe povestirea Geografie interioara din noul volum al prietenului revistei noastre, Florentin Gabriel Niculescu, intitulat Rosii rosii , aparut la editura Eurogama Invent in Colectia Anemone. Si aceasta pare sa fie sintagma definitorie a intregii carti. Ar fi putut fi, foarte bine, titlul lucrarii.Consecvent pe de-o parte modului clasic de constructie a unui text, fiind un meticulos purtator de oglinzi pe strazi, in lucrarea de fata pare ca si-a luat o oglinda cu totul speciala, una care focalizeaza la fel ca lentilele unui microscop. De aici si titlul ( Rosii rosii ), aproape sinonim in parcursul acestor proze scurte cu sintagma de inceput, amintita mai sus.Facand cibernetica, are un concept special, propriu, folosit intens in textele lui si anume, citez, derivata a doua, citare din citare, Noica spunea ca Stendhal zicea ca a scrie literatura e a lua o oglinda si a o plimba pe strada sau Eugen Simion spunea ca Marin Preda considera ca pentru a scrie literatura trebuie sa traiesti viata, sa ai ce sa spui.Si, la fel ca Marin Preda, Florentin Gabriel Niculescu aduce de pe strazile pe care el a plimbat oglinda, fapte, oameni, ipostaze care trec neobservate pe langa ceilalti si pe care el le vede, le diseca si ni le prezinta in stilul lui original remarcat de la inceput de poetul Ion Brad, apreciat de acesta drept, surprinzatorul lui stil oral care da vivacitate lecturi!.Este poate mai mult decat oral, un stil contemporan, cu head-line-uri ca in comunicarea moderna, cu propozitii si fraze tensionate spre a te tine in priza dar si, cum aratam mai sus, cu sintagme de inceput care subordoneaza tot continutul, sintagme de genul carora Nicolae Breban se arata, intr-o sinceritate dezarmanta, neputincios.Este memorabila aici povestirea Fasoaica, aceea care da titlul volumului de debut si care incepe cu sintagma ?Ar fi baut ceva sa moara lumea? iar lumea chiar moare pe parcursul povestirii pana cand protagonistii (doi muncitori din Rasnov) ajung sa bea ceva, in ziua de 21 decembrie 1989.Iar dialogurile, asa cum tot Eugen Simion remarca de la debut, sunt autentice personajele vorbesc, nu fac literatura. Vorbesc normal, cuvintele sunt suspicioase, duplicitare, ca si in viata de toate zilele?Perseverand in acest mod surprinzator de compozitie Florentin Gabriel Niculescu se apleaca parca mai mult ca in cartile anterioare asupra unor lucruri( fapte, intamplari, oameni) pe care le focuseaza (rosii rosii) pentru a desprinde si expune aspecte cu caracter general, foarte des intalnite, si care sunt, astfel, mai usor percepute si, de ce nu, analizate, intelese, de noi, cititorii, indemnandu-ne parca nu doar sa reflectam la lumea exterioara ci mai mult de atat, sa ne intro-reflectam, intorcand spre noi oglinda pe care o tot poarta, focalizand-o, rosii rosii, si iscodindu-ne cu obsedanta intrebare: Ma, tu care esti ?Alexandru Brad ? revista ?Acasa?