?Cel?lalt tren pornise deja. Se vedea dup? mi?carea lent? a ro?ilor. De pe sc?ri s?ri o femeie ?i alerg? spre vagonul pe care eram eu. Ca la o porunc?, f?r? voia mea, aproape instinctiv, am început s? cobor. ?i trenul meu se urnise. Spre mine alerga o femeie cu p?rul c?runt, îmbr?cat? în negru. În urma ei au fost aruncate, pe fereastr?, dou? paporni?e care s-au rostogolit pe peronul dintre linii. De pe scara vagonului, era s? sar peste ea. M-am oprit la un pas-doi înaintea ei. Ne uitam unul la altul. Îi vedeam ochii puternic deschi?i ?i privind spre mine neîncrez?tori. Buza de jos tremurând u?or. Nu ?tiam cine e femeia aceea mic?, cu p?rul c?runt ?i îmbr?cat? în haine cernite. Nu ne urneam din loc niciunul, parc? s? nu stric?m visul, c?ci nu putea fi realitate. Ceea ce r?m?sese între liniile g?rii, dup? plecarea celor dou? trenuri: doi oameni care st?teau încremeni?i, unul în fa?a celuilalt, ca dou? statui.? - Boris Rozescu
Cărți,multe cărți.
